Omul care poarta in sine Imparatia lui Dumnezeu raspandeste in jur ganduri sfinte, ganduri dumnezeiesti. Imparatia lui Dumnezeu faureste in noi atmosfera Imparatiei cerurilor, spre deosebire de atmosfera de iad a cugetului, pe care o raspandeste in jur omul ce poarta in inima sa iadul. Rolul crestinilor in lume este sa curateasca atmosfera in lume si sa largeasca Imparatia lui Dumnezeu.
Lumea trebuie cucerita prin pastrarea atmosferei ceresti in noi, caci de vom pierde Imparatia lui Dumnezeu din launtrul nostru nu ne vom mantui nici noi si nici semenii nostri. Cel ce poarta in launtrul sau Imparatia lui Dumnezeu, acela o va impartasi in chip nevazut si celorlalti. Oamenii vor fi atrasi de pacea si caldura noastra, vor dori sa fie impreuna cu noi si, treptat, atmosfera cerurilor va pune stapanire si pe ei, ii va birui. Nici macar nu este nevoie sa vorbim oamenilor despre asta - cerul va izvora din noi si in tacere, sau vorbim despre cele ami obisnuite lucruri - acesta straluceste din noi chiar si fara ca noi sa ne dam seama.
In cel lipsit de ascultare nu se va salaslui Imparatia lui Dumnezeu, caci acesta va voi intotdeauna sa se faca voia lui si nu voia lui Dumnezeu. In Imparatia cerurilor nu sunt cu putinta imparatii in Imparatie. Asta au vrut duhurile cazute si de aceea au cazut de la Domnul, Imparatul Slavei.
Sufletul care a cazut un cercul valmasagului gandurilor, in atmosfera iadului, sau care doar s-a atins de ea, incearca chinuri dracesti. De pilda, citim ziarele sau ne plimbam pe strazi si apoi, dintr-odata, simtim ca s-a tulburat ceva in launtru, in sufletul nostru, simtim un gol, o mahnire. Aceasta se intampla din pricina ca, citind diferite lucruri, am pierdut concentrarea, mintea unita, ne-am imprastiat, si atmosfera iadului "se pogoara" asupra noastra.
Lumea trebuie cucerita prin pastrarea atmosferei ceresti in noi, caci de vom pierde Imparatia lui Dumnezeu din launtrul nostru nu ne vom mantui nici noi si nici semenii nostri. Cel ce poarta in launtrul sau Imparatia lui Dumnezeu, acela o va impartasi in chip nevazut si celorlalti. Oamenii vor fi atrasi de pacea si caldura noastra, vor dori sa fie impreuna cu noi si, treptat, atmosfera cerurilor va pune stapanire si pe ei, ii va birui. Nici macar nu este nevoie sa vorbim oamenilor despre asta - cerul va izvora din noi si in tacere, sau vorbim despre cele ami obisnuite lucruri - acesta straluceste din noi chiar si fara ca noi sa ne dam seama.
In cel lipsit de ascultare nu se va salaslui Imparatia lui Dumnezeu, caci acesta va voi intotdeauna sa se faca voia lui si nu voia lui Dumnezeu. In Imparatia cerurilor nu sunt cu putinta imparatii in Imparatie. Asta au vrut duhurile cazute si de aceea au cazut de la Domnul, Imparatul Slavei.
Sufletul care a cazut un cercul valmasagului gandurilor, in atmosfera iadului, sau care doar s-a atins de ea, incearca chinuri dracesti. De pilda, citim ziarele sau ne plimbam pe strazi si apoi, dintr-odata, simtim ca s-a tulburat ceva in launtru, in sufletul nostru, simtim un gol, o mahnire. Aceasta se intampla din pricina ca, citind diferite lucruri, am pierdut concentrarea, mintea unita, ne-am imprastiat, si atmosfera iadului "se pogoara" asupra noastra.
SCRIS DE STARETUL TADEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu